Procedurile privind încălcarea dreptului comunitar

Punerea în aplicare a dreptului comunitar înseamnă adoptarea de măsuri de către statele membre în sensul transpunerii acestuia în propriile sisteme juridice naționale, cu respectarea unor termene limită, a conformității și aplicării corecte.

O directivă europeană, de exemplu, care reprezintă stabilirea unor reguli comunitare ce trebuie respectate de către unele dintre statele membre sau de către toate, trebuie implementată în legislațiile naționale respective.

Aceasta înseamnă că statele membre trebuie să-și adapteze legislațiile pentru a respecta aceste reguli comunitare, fiind însă libere să decidă cum vor face acest lucru.

Directivele stabilesc o dată limită până la care statele membre trebuie să-și adapteze legislațiile (de exemplu Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, trebuie transpusă, în conformitate cu art. 3 alin. (1), până la data de 20 decembrie 2009).

Continuare

Cumpararea sau inchirierea de terenuri, cladiri existente, alte bunuri imobile ori a drepturilor asupra acestora

Potrivit prevederilor art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, contractul de servicii care are ca obiect cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, clădiri existente, alte bunuri imobile ori a drepturilor asupra acestora reprezintă o excepție de la aplicarea prevederilor legale privind achizițiile publice.

Această excepție este implementată în legislația românească din legislația europeană, respectiv din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii.

Chiar din considerentele acestei directive (considerentul nr. 23) se specifică: ”în cadrul serviciilor, contractele de achiziție sau de locațiune de bunuri imobile sau de drepturi asupra unor astfel de bunuri, prezintă caracteristici speciale, care fac inadecvată aplicarea normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice.”

Continuare